Riscul genetic de a face al doilea cancer a fost calculat pentru supraviețuitorii pediatrici

WASHINGTON – Un al doilea cancer mai târziu în viață este obișnuit pentru supraviețuitorii de cancer din copilărie, iar oamenii de știință au acum o idee despre rolul pe care îl joacă genele atunci când se întâmplă acest lucru. Un proiect care a extras datele genetice ale unui grup de supraviețuitori constată că 11,5% poartă mutații care cresc riscul unui cancer ulterior.

„Am știut întotdeauna că printre supraviețuitori, o anumită populație va experimenta rezultate negative direct legate de terapie”, spune epidemiologul și membrul echipei Leslie Robison de la Spitalul de Cercetare pentru Copii St. Jude din Memphis. Proiectul a căutat „să afle ce contribuție poate avea genetica”. Echipa și-a prezentat lucrările la întâlnirea Asociației Americane de Cercetare a Cancerului din 3 aprilie.

„Acesta este un prim pas frumos”, spune David Malkin, medic oncolog pediatru la Universitatea din Toronto. „Rezultatele validează gândurile celor dintre noi care cred că există un risc genetic care crește riscul apariției unei a doua afecțiuni maligne”.

Ratele de supraviețuire la cinci ani pentru copiii cu cancer au crescut la peste 80 la sută. Dar „există consecințe pe termen lung pentru a fi fost diagnosticat și tratat pentru cancer în copilărie”, notează Robison. Unii supraviețuitori dezvoltă un al doilea cancer ulterior, din cauza radiațiilor sau chimioterapiei care a tratat primul cancer (SN: 3/10/07, str. 157).

Cercetatorii au examinat 3.007 de supravietuitori ai cancerului pediatric care sunt supusi in mod obisnuit evaluarii medicale la St. Jude. Aproximativ o treime avea leucemie în copilărie. Până la vârsta de 45 de ani, 29% din acest grup dezvoltaseră noi tumori, adesea la nivelul pielii, sânilor sau tiroidei.

Echipa a catalogat ADN-ul fiecărui supraviețuitor și a analizat îndeaproape 156 de gene cunoscute sub numele de gene de predispoziție la cancer. Dintre supraviețuitori, 11,5% au avut o mutație problematică la una dintre cele 156 de gene. Unele gene de pe listă prezintă un risc mai mare decât altele, așa că echipa a analizat mai departe un subset de 60 de gene în care doar o copie mutată din fiecare celulă este suficientă pentru a provoca boala. Aceste 60 de gene au, de asemenea, o penetranță mare, ceea ce înseamnă că o copie mutantă este foarte probabil să ducă la cancer. Aproape 6% dintre supraviețuitori au avut o mutație problematică la una dintre aceste 60 de gene.

Echipa de cercetare a separat, de asemenea, supraviețuitorii în funcție de dacă au primit sau nu terapie cu radiații în copilărie. Aproape 17% dintre supraviețuitorii care nu au fost expuși la radioterapie au avut o mutație problematică în subgrupul de 60 de gene. Acești supraviețuitori au avut un risc crescut pentru orice al doilea cancer. Cei cu atât o mutație la una dintre cele 60 de gene, cât și radiații în istoricul lor de tratament au avut un risc mai mare pentru tipuri specifice de al doilea cancer: sân, tiroidian sau sarcoame, tumori în țesuturile conjunctive.

Pe baza noilor estimări ale riscului genetic, echipa sugerează că supraviețuitorii cărora nu li se administrează radioterapie sunt supuși consilierii genetice dacă se dezvoltă un al doilea cancer. Consilierea este, de asemenea, recomandată „pentru supraviețuitorii care dezvoltă un cancer de sân secundar, cancer tiroidian sau sarcom într-un loc care a primit radioterapie anterior”, spune epidemiologul St. Jude și membru al echipei de proiect Carmen Wilson. Consilierea poate oferi îndrumări cu privire la practicile de sănătate în viitor, alegerile de reproducere și implicațiile pentru membrii apropiati ai familiei care ar putea fi moștenit mutația, notează Robison.

Cantitatea extinsă de informații medicale și genomice colectate pentru supraviețuitori ar putea ajuta eforturile de prevenire a cancerului în viitor, spune Robison. Echipa ar dori să creeze modele de predicție care să ia în considerare tratamentul, genetica și alte informații clinice, pentru a plasa supraviețuitorii în diferite grupuri de risc. „În cele din urmă, va avea implicații clare asupra modului în care acești pacienți sunt gestionați clinic și asupra modului în care fie prevenim, fie ameliorăm efectele adverse”, spune Robison.

Malkin observă că nu numai „ceea ce ai primit pentru tratament, ci și când l-ai primit” este un alt factor care influențează profilul de risc al supraviețuitorului pentru al doilea cancer, deoarece tratamentele și dozele s-au schimbat în timp. El crede, de asemenea, că procentul de supraviețuitori expuși riscului raportat de echipa lui Robison este mai mic decât se aștepta. „Extinderea grupului de gene pe care să le examinăm va fi foarte informativă”, spune el.