Încă 2020 ar putea fi un an deosebit de stresant: sezonul uraganelor din Atlantic amenință acum să fie chiar mai sever decât previziunile presezonului și ar putea fi unul dintre cele mai aglomerate înregistrate.
Cu 25 de furtuni numite acum așteptate – de două ori numărul mediu – 2020 se preface a fi un sezon „extrem de activ”, cu furtuni mai frecvente, mai lungi și mai puternice, avertizează Administrația Națională pentru Oceane și Atmosfere. Modelele vântului și apa de mare mai caldă decât în mod normal au conspirat pentru a pregăti Oceanul Atlantic pentru un an deosebit de agitat – deși nu este încă clar dacă schimbările climatice au contribuit la crearea unor astfel de condiții favorabile uraganelor. „Odată ce sezonul se termină, îl vom studia în contextul recordului climatic general”, a declarat Gerry Bell, principalul prognozator sezonier al uraganelor la Centrul de predicție climatică al NOAA, în timpul unei teleconferințe de presă din 6 august.
Sezonul uraganelor din 2020 a început deja rapid, cu un record de nouă furtuni numite până la începutul lunii august, inclusiv două uragane. Sezonul mediu, care se desfășoară din iunie până în noiembrie, înregistrează două furtuni numite până în această perioadă a anului.
„Acum intrăm în lunile de vârf ale sezonului uraganelor din Atlantic, august până în octombrie”, a spus directorul Serviciului Național de Meteorologie, Louis Uccellini, în teleconferința de presă. „Având în vedere activitatea pe care am văzut-o până acum în acest sezon, împreună cu provocările continue cu care se confruntă comunitățile în contextul COVID-19, acum este momentul să vă organizați planul de familie și să faceți pregătirile necesare.”
Furtunile primesc nume odată ce au susținut viteze ale vântului de cel puțin 63 de kilometri pe oră. În aprilie, meteorologii au prezis că vor fi 18 furtuni cu nume, dintre care jumătate ajungând la statutul de uragan (SN: 16/04/2020). Acum, NOAA anticipează că 2020 ar putea produce un total de 19 până la 25 de furtuni cu nume. Acest lucru ar pune acest an în ligă cu 2005, care s-a lăudat cu peste două duzini de furtuni cu nume, inclusiv uraganul Katrina (SN: 23/08/15).
Șapte până la 11 dintre furtunile numite din acest an ar putea deveni uragane, inclusiv trei până la șase uragane majore de categoria 3 sau mai mare, prezice NOAA. În schimb, sezonul mediu aduce 12 furtuni cu nume și șase uragane, inclusiv trei majore.
Având în vedere această activitate intensificată, NOAA proiectează că 2020 va avea o energie a ciclonului acumulat, sau ACE, cu o valoare între 140 și 230 la sută din normă. Această valoare reprezintă atât durata, cât și intensitatea tuturor furtunilor denumite dintr-un sezon, iar anotimpurile care depășesc 165% valoarea medie ACE se califică drept „extrem de active”.
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Colorado au lansat o predicție similară pe 5 august. Ei prevăd 24 de furtuni numite în total, dintre care 12 ar putea fi uragane, inclusiv cinci majore. Probabilitatea ca cel puțin un uragan major să ajungă la uscat în Statele Unite continentale înainte de creșterea sezonului este de 74% – în comparație cu probabilitatea sezonieră medie de 52%, spun cercetătorii statului Colorado.
Este greu de știut câte furtuni în total vor ajunge la uscat. Dar „când avem mai multă activitate, există o [trend] de mai multe furtuni care vin spre mase de uscat majore – care vin spre SUA, vin spre America Centrală și Caraibe și chiar uneori în sus spre Canada”, spune meteorologul Matthew Rosencrans de la Centrul de predicție climatică al NOAA din College Park, Maryland.
Două modele climatice principale pregătesc scena pentru un sezon de uragane extrem de intens, spune Jhordanne Jones, un om de știință în atmosferă de la Colorado State din Fort Collins. Temperaturile la suprafața mării mai calde decât cele normale în Atlanticul tropical sunt gata să alimenteze furtuni mai puternice. În plus, există indicii că La Niña s-ar putea dezvolta în jurul vârfului sezonului uraganelor din Atlantic. La Niña, reversul lui El Niño, este un ciclu climatic natural care aduce ape mai reci în Pacificul tropical, schimbând tiparele vântului peste acel ocean (SN: 1/26/15). Efectele acestei perturbări în circulația aerului pot fi resimțite pe tot globul, suprimând vânturile deasupra Atlanticului, care altfel ar putea separa furtunile tropicale.