Pentru a preveni următoarea pandemie, ar putea fi nevoie să tăiem mai puțini copaci

Reducerea defrișărilor tropicale și limitarea comerțului cu animale sălbatice ar putea fi modalități rentabile de a opri pandemiile înainte de a începe, arată o nouă analiză.

Aproximativ o dată la doi ani, un virus trece de la animale la oameni, ridicând spectrul unei pandemii precum COVID-19. Aceste „evenimente de propagare” devin din ce în ce mai frecvente pe măsură ce oamenii pătrund mai mult în lumea naturală și au dat naștere unora dintre cele mai grave focare din memoria recentă, inclusiv SARS, Ebola, HIV și probabil și noul coronavirus.

Dacă o răspândire va exploda într-o pandemie, depinde de mulți factori, inclusiv de calitățile virusului în sine și de modul în care oamenii răspund la acesta. Dar unii biologi susțin că pregătirea pentru pandemie ar trebui să înceapă cu reducerea probabilității unor evenimente de contagiune, în primul rând, prin combaterea defrișărilor, monitorizarea animalelor de fermă și limitarea comerțului cu animale sălbatice.

Astfel de intervenții ar costa aproximativ 20-30 de miliarde de dolari în fiecare an, potrivit unei analize din 24 iulie. Ştiinţă. Acest preț scade în comparație cu costul global estimat al COVID-19, care depășește 5 trilioane de dolari SUA în produsul intern brut pierdut doar pentru acest an.

„COVID-ul a ucis sute de mii de oameni și a provocat perturbări masive în economie”, spune coautorul Stuart Pimm, biolog conservator la Universitatea Duke. „Am arătat că există o mulțime de lucruri inteligente și relativ ieftine pe care le putem face acum pentru a reduce riscul unei alte catastrofe ca aceasta.”

Liziile pădurii reprezintă o linie de front majoră pentru evenimentele de răspândire. Pe măsură ce oamenii curăță zonele de pădure pentru agricultură sau drumuri, marginile pădurilor se înmulțesc, crescând riscul de propagare de la fauna sălbatică odată izolată la oameni și animale. În timp ce astfel de pierderi de păduri se accelerează în multe locuri, unele țări au luat măsuri. Din 2005 până în 2012, Brazilia a implementat zonarea utilizării terenurilor și a plătit oamenii să nu taie pădurile, reducând defrișările cu 70 la sută.

Pe baza costurilor acestor programe și a unor programe similare, cercetătorii estimează că ratele de defrișare ar putea fi înjumătățite la nivel global cu investiții de la 1,5 miliarde de dolari până la 9,5 miliarde de dolari pe an, reducând riscul de propagare, păstrând în același timp biodiversitatea și reducând emisiile de carbon.

Piețele cu animale sălbatice și comerțul ilegal cu animale sălbatice aduc, de asemenea, oamenii în contact cu animalele sălbatice și virușii acestora. Statele Unite sunt o piață majoră pentru animalele de companie exotice și uneori pe cale de dispariție, expediate din întreaga lume, crescând expunerea oamenilor la animalele sălbatice (SN: 9/14/18). În China, creșterea animalelor sălbatice este o industrie de aproape 20 de miliarde de dolari care susține preferințele dietetice culturale, dar poate crește și riscul unor evenimente de propagare. De exemplu, SARS a apărut probabil pe o piață chineză a animalelor sălbatice.

Dar încheierea comerțului cu carne sălbatică numai în China ar costa mult mai mult decât reducerea la jumătate a defrișărilor. Cercetătorii sugerează că ar costa aproximativ 19 miliarde de dolari pe an pentru a contracara profiturile potențiale de pe piața profitabilă a cărnii sălbatice. Programele de monitorizare care ar putea depista animalele sălbatice pentru viruși în potențiale puncte fierbinți ar costa între 120 și 340 de milioane de dolari pe an. În China, guvernul a interzis comerțul cu animale sălbatice și consumul în februarie, deși detaliile și perspectivele pe termen lung ale acestei interdicții rămân incerte.

Pimm și colegii săi estimează că alte intervenții, cum ar fi monitorizarea virușilor la animale, ar costa sute de milioane de dolari în fiecare an.


Cântărirea costurilor

Acest tabel prezintă o defalcare a costurilor anuale estimate ale diferitelor măsuri pentru a reduce probabilitatea unor evenimente de propagare, în care virușii animale ajung la oameni, în raport cu produsul intern brut global estimat pierdut în acest an din cauza pandemiei de COVID-19.

Costul COVID-19 față de costurile maxime anuale ale măsurilor de prevenire a pandemiei
Scăderea PIB-ului global în 2020 din cauza COVID-19 5,6 trilioane de dolari
Costuri maxime totale de prevenire 31,2 miliarde de dolari
Încheiați comerțul cu carne sălbatică din China 19,4 miliarde de dolari
Reduceți defrișările la jumătate 9,59 miliarde de dolari
Limitați scurgerea de la animale 852 milioane dolari
Limitați revărsarea faunei sălbatice 340 de milioane de dolari
Detectarea precoce a bolii 279 de milioane de dolari
Monitorizați comerțul cu animale sălbatice 750 de milioane de dolari

Sursa: AP Dobson et al/Science 2020


Pentru a justifica aceste costuri, intervențiile ar trebui să reducă șansa unei pandemii cu 27% într-un anumit an, arată analiza.

Este greu de stabilit cât de mult reduc aceste intervenții riscul de răspândire, spune Pimm. „Nu ne vom opri [spillover events]dar am arătat că, chiar dacă aceste intervenții fac pandemiile mai puțin probabile, este o soluție rentabilă.”

„Este grozav să avem încă o dovadă în grămada de ce contează prevenirea pandemiei și de ce este eficientă din punct de vedere al costurilor”, spune Colin Carlson, un biolog al schimbării globale la Universitatea Georgetown din Washington, DC, care nu a fost implicat în studiu. Dar el își face griji că concentrarea asupra reducerii evenimentelor de propagare ar putea diminua investițiile atât de necesare în infrastructura de sănătate publică.

„Defrișarea și comerțul cu animale sălbatice provoacă răspândire, dar nu provoacă pandemii”, spune el, menționând în același timp că reducerea acestor activități poate reduce riscul de pandemie. „Pandemiile apar din cauza lipsei de guvernare, a intervențiilor sensibile în domeniul sănătății publice și a supravegherii.”

Carlson este mai ales sceptic cu privire la rentabilitatea încetării comerțului cu animale sălbatice. „Ideea că am cheltui de două până la 10 ori mai mult pentru a pune capăt comerțului cu animale sălbatice într-o singură țară decât am cheltui reducând defrișarea la jumătate la nivel global ar trebui să ne spună ceva despre unde sunt soluțiile ușoare”, spune el. Eforturile de a reduce consumul de carne sălbatică ca răspuns la focarele de boli pot dăuna, de asemenea, populațiilor locale care se bazează pe carne sălbatică pentru proteine ​​și pot scădea încrederea în sănătatea publică, ceea ce s-a întâmplat în focarul de Ebola din 2015.

În timp ce comerțul cu animale sălbatice este o sursă de răspândire, Carlson spune că accentul pus pe acesta depășește adesea dovezile. În ciuda multor sugestii că coronavirusul ar proveni de la o piață a animalelor sălbatice din Wuhan, această legătură nu este încă acceptată pe scară largă.

Pimm și colegii săi sunt de acord că controlul comerțului cu carne sălbatică ar trebui să țină cont de nevoile locale și că unele dintre intervențiile pe care le propun sunt probabil mai rentabile decât altele. „Dar aceste acțiuni ar fi o investiție prudentă pentru securitatea națională și internațională”, spune Pimm. „Și nimic din ceea ce propunem nu este scump în comparație cu cheltuielile militare ale țărilor pentru securitate.”