Nu au mai rămas mai mult de 800 de urangutani din această specie nou identificată

Urangutanii care trăiesc la poalele împădurite de pe insula indoneziană Sumatra reprezintă o specie necunoscută anterior, spun cercetătorii.

Dovezile scheletice și genetice pun aceste maimuțe pe o traiectorie evolutivă separată de alți urangutani din Sumatra (Pongo abelii) și urangutanii de Bornee (Pongo pygmaeus), spune o echipă condusă de antropologul evoluționist Michael Krützen de la Universitatea din Zurich. Cercetătorii au numit noua specie Pongo tapanuliensis, sau urangutanul Tapanuli. Echipa lui Krützen își raportează descoperirile online pe 2 noiembrie Biologie actuală.

Numele P. tapanuliensis se referă la trei districte de nord Sumatra – Nord, Central și Sud Tapanuli – unde nu mai mult de 800 dintre acești urangutani locuiesc în mai multe zone împădurite. Urangutanii Tapanuli trăiesc în pragul dispariției din cauza construcției drumurilor, defrișării ilegale a pădurilor și uciderilor de către săteni și vânători, spun oamenii de știință. Estimările variază, dar World Wildlife Fund estimează numărul total de urangutani vii la aproape 120.000.

Cercetătorii au observat urangutanii Tapanuli în habitatul lor deluros încă din anii 1930. Cu toate acestea, aceste maimuțe au fost de mult trecute cu vederea în favoarea urangutanilor de Sumatra care trăiesc în pădurile mlăștinoase la nord de populația Tapanuli. Urangutanii din Born locuiesc și în pădurile mlăștinoase.

O șansă de a explora biologia urangutanilor Tapanuli a venit în 2013. Echipa lui Krützen a obținut permisiunea de a studia scheletul deținut de muzeu al unui mascul adult de urangutan Tapanuli care fusese ucis de săteni. Comparațiile cu scheletele a 33 de urangutani masculi din Sumatra și Bornean au relevat o serie de diferențe în craniul și dinții maimuței Tapanuli, inclusiv un palat îngust distinct și o articulație relativ scurtă a maxilarului.

O analiză a ADN-ului de la 37 de urangutani vii, inclusiv două animale Tapanuli, a indicat că urangutanii Tapanuli și Sumatra s-au separat de un strămoș comun în urmă cu aproximativ 3,4 milioane de ani. Variantele de gene comune au indicat încrucișarea între cele două specii după despărțirea lor evolutivă. Conexiunile între specii au scăzut brusc în urmă cu aproximativ 100.000 de ani și apoi s-au oprit între 10.000 și 20.000 de ani în urmă, spun oamenii de știință. Urangutanii din Sumatra și Bornean s-au separat în urmă cu aproximativ 674.000 de ani, estimează echipa.

Doar urangutanii Tapanuli par a fi descendenți direcți ai primilor strămoși urangutani din Asia continentală care au ajuns la Sumatra, au descoperit anchetatorii. Migrațiile ulterioare ale animalelor continentale ar fi putut duce la evoluția urangutanilor din Sumatra și Bornee.

Scenariile în care speciile de maimuțe strâns înrudite s-au încrucișat după ce au evoluat în populații biologice distincte au avut loc probabil frecvent, spune Krützen. Studiile ADN sugerează că vechii cimpanzei și bonobo s-au încrucișat, la fel ca și Homo sapiens și neandertalienii (SN: 15.10.16, str. 22). Astfel de dovezi au alimentat o dezbatere de lungă durată asupra modului de definire a termenului „specie” (SN: 11/11/17, str. 22).

Echipa lui Krützen face un argument bun pentru o a treia specie de urangutan care s-a încrucișat pentru o lungă perioadă de timp cu o specie strâns înrudită, spune antropologul biologic Rebecca Ackermann de la Universitatea din Cape Town din Africa de Sud. „Aș ieși pe o parte și aș spune nu numai asta [interbreeding] a jucat un rol important în evoluția tuturor maimuțelor vii, dar a modelat și evoluția celor dispărute.”