Multe luni mici s-au unit pentru a forma luna, sugerează simulările

Luna este formată din luni, sugerează noi simulări. În loc de o singură coliziune colosală care să formeze partenerul cosmic al Pământului, cercetătorii propun că o serie de impacturi medii până la mari au creat mini-luni care în cele din urmă s-au unit pentru a forma o lună gigantică.

Această amalgamare a mini-lună explică de ce Luna are o alcătuire chimică asemănătoare Pământului, propun cercetătorii pe 9 ianuarie în Geoștiința naturii.

„Cred că acesta este un adevărat concurent în celelalte scenarii de formare a lunii”, spune Robin Canup, un om de știință planetar la Institutul de Cercetare Sud-Vest din Boulder, Colorado, care nu a fost implicat în noua lucrare. „Această idee ieșită din cutie nu este mai puțin probabilă – și ar putea fi mai probabilă – decât celelalte scenarii existente.”

O coliziune între Pământ și un obiect de dimensiunea lui Marte numit Theia în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani este principalul candidat actual pentru modul în care s-a format luna. Acest impact ar fi fost mai degrabă o lovitură spectaculoasă decât o coliziune totală, majoritatea materialelor de construcție rezultate pentru Lună venind de la Theia. Însă, Luna și Pământul sunt unul pentru celălalt sunet mort, punând îndoieli asupra originii în mare parte extraterestre a materialului lunar și, prin urmare, asupra explicației unice a impactului.

Povestea continuă după grafică

Făcând o lună

O serie de impacturi au creat discuri de resturi în jurul tânărului Pământ care s-au combinat în moonlets, propun cercetătorii. De-a lungul a milioane de ani, aceste moonlets s-au contopit într-o singură lună mare.

Omul de știință planetar Raluca Rufu de la Institutul de Știință Weizmann din Rehovot, Israel, și colegii săi au făcut praf o ipoteză veche de zeci de ani, nesocotită în mare parte, potrivit căreia Luna s-a format în schimb din impacturi multiple. În acest scenariu, Pământul timpuriu a fost lovit de o serie de obiecte între o sută până la o zecime din masa Pământului. Fiecare impact ar fi putut crea un disc de resturi în jurul Pământului care s-a asamblat într-o lună, arată simulările cercetătorilor. Pe parcursul a zeci de milioane de ani, aproximativ 20 de moonlets s-ar fi putut combina în cele din urmă pentru a forma Luna.

Impacturile multiple ajută la explicarea de ce Pământul și Luna sunt similare din punct de vedere chimic. De exemplu, este posibil ca fiecare impact să fi lovit Pământul într-un unghi diferit, excavand mai mult material pământesc în spațiu decât ar fi un impact singular.

Ipoteza unui singur impact are o șansă de aproximativ 1 până la 2 la sută de a produce amestecul lunar potrivit, pe baza componenței potențialilor impactori din sistemul solar. În simulările cercetătorilor, scenariul de impact multiplu este corect de zeci de procente din timp. O investigație ulterioară a interioarelor și compoziției Pământului și a lunii, spun cercetătorii, ar trebui să dezvăluie dacă această explicație este corectă.