Când vine vorba de încălzirea globală și de creșterea nivelului mării, oamenii de știință au făcut niște predicții îngrozitoare. Una dintre cele mai dezastruoase implică prăbușirea pe scară largă a stâncilor de gheață de-a lungul marginilor Groenlandei și Antarcticii, care ar putea ridica nivelul mării cu până la 4 metri până în 2200 (SN: 2/6/19). Acum, noile simulări sugerează că ghețarii masivi care curg în mare ar putea să nu fie atât de vulnerabili la astfel de prăbușiri cum se credea cândva.
O ipoteză conform căreia se prevede o creștere calamioasă a nivelului mării se numește instabilitatea stâncii marine de gheață. Aceasta sugerează că stâncile de gheață care se înfruntă cu mare, cu o înălțime de peste 100 de metri, vor eșua și apoi se vor desprinde pentru a expune gheața proaspătă. Aceste noi stânci se vor dezintegra, la rândul lor, vor cădea în mare și vor pluti, declanșând o retragere relativ rapidă a ghețarului, care stimulează creșterea nivelului mării.
Deși este discutat de ani de zile, fenomenul nu a fost încă văzut în ghețarii de astăzi, spune Jeremy Bassis, glaciolog la Universitatea din Michigan din Ann Arbor. „Dar s-ar putea să nu fie surprinzător, din cauza înregistrării relativ scurte a observațiilor pe teren și prin sateliți”, spune el.
Din cauza lipsei de date de teren, Bassis și colegii au decis să folosească simulări pe computer pentru a explora comportamentul stâncii de gheață. Spre deosebire de modelele anterioare, simulările cercetătorilor au luat în considerare modul în care gheața curge sub presiune, precum și modul în care se fracturează atunci când este foarte stresată. Acest model amestecat este „un compozit de pionierat”, spune Nicholas Golledge, glaciolog la Universitatea Victoria din Wellington din Noua Zeelandă, care nu a fost implicat în studiu.
În primul rând, cercetătorii au simulat prăbușirea unei stânci de gheață de 135 de metri înălțime pe uscat. Într-o perioadă virtuală de săptămâni, fața stâncii s-a spulberat și apoi s-a prăbușit până la bază, unde molozul de gheață a ajutat să susțină stânca împotriva prăbușirii ulterioare. Cercetătorii au văzut adesea acest rezultat în domeniu, spune Bassis.
Apoi, echipa a simulat un ghețar de 400 de metri înălțime care curge în apă care avea 290 de metri adâncime. Aceste dimensiuni sunt tipice unora dintre ghețarii masivi din Groenlanda care se varsă în fiorduri adânci, spune Bassis. Când clifful cibernetic s-a prăbușit, gheața care a căzut în apă la baza stâncii a plutit, ceea ce a dus la eșecuri repetate și la prăbușire rapidă și fugitivă a ghețarului. Dar adăugarea chiar și a unei cantități mici de contrapresiune la baza stâncii – așa cum s-ar întâmpla dacă aisbergurile s-ar bloca și nu s-ar putea îndepărta sau dacă ar îngheța pe loc – a prevenit un colaps fugitiv, relatează Bassis și echipa sa în iunie. 18 Ştiinţă. „Nu ne așteptam să fie așa”, spune Bassis. „Dar dacă stăpânii mici s-au blocat în adâncimea din faţa stâncii de gheaţă, a fost suficient pentru a sprijini [cliff] fata”, spune el.
Simulările unui ghețar de 800 de metri înălțime care curge în 690 de metri de apă, comparabile cu dimensiunile ghețarilor Thwaites și Pine Island din Antarctica, au dat rezultate similare. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că, la temperaturi ambientale relativ calde, fluxul de gheață în amonte de stâncă subțiază ghețarul și reduce înălțimea stâncii, reducând astfel probabilitatea de prăbușire.
Simulările echipei „captură ceea ce eu consider ca fiind un comportament realist”, spune Golledge, care a fost coautor al unui comentariu asupra studiului în același număr al Ştiinţă. Activitatea viitoare de teren poate ajuta la validarea rezultatelor grupului. Dacă simulările sunt valabile, spune Golledge, rezultatele mai puțin îngrozitoare ar putea însemna o creștere mai lentă a nivelului mării pe termen scurt decât se prevedea altfel.
Analiza Bassis și a colegilor săi „este o lucrare importantă”, spune Ted Scambos, glaciolog la Universitatea din Colorado Boulder, care nu a fost implicat în studiu. Rezultatele, spune el, „oferă un echilibru între posibilitățile de colaps extrem de fugă și unele care sunt mai realiste”.