Pe cerul de deasupra estului Antarcticii, cristalele de gheață din aer sculptează razele soarelui într-un inel.
Acest fenomen, numit halou de 22 de grade, este rezultatul trecerii luminii solare prin cilindri de gheață mici, cu șase laturi, în norii de mare altitudine. Cristalele acționează ca niște prisme, curbând lumina care vine cu 22 de grade în afara cursului. Milioane de cristale în diferite orientări pot arunca un cerc complet de lumină în jurul soarelui. Deși sunt dramatice în regiunile polare, aceste halouri pot apărea în întreaga lume, chiar și la ecuator. Unele halouri sunt decorate cu pete luminoase cunoscute sub numele de câini de soare sau soare simulat.
Fotograful italian Enrico Sacchetti a surprins acest halou în 2013 deasupra stației Concordia, o bază comună de cercetare italo-franceză de pe Platoul Antarctic, unul dintre cele mai reci locuri de pe Pământ. În timp ce gheața din aer oferă un spectacol de lumini, gheața din jurul stației oferă cercetătorilor ocazia de a studia istoria planetei: straturile acumulate de zăpadă captează bule de gaze atmosferice și, de-a lungul timpului, construiesc o arhivă a climelor din trecut. Miezurile de gheață de lângă Concordia oferă cele mai vechi înregistrări ale dioxidului de carbon din atmosferă, datând de cel puțin 800.000 de ani.